Experienta mea la Endo Summer Camp 2015 in Darja

Povestea mea cu Darja

  2015-08-08 15.03.03 Pornim din Cluj cu masina spre Darja, noi, trei fete cucuiete. Auzisem vag de sat, stiam doar ca se nascuse Iuliu Hatieganu. Dupa o jumatate de ora de drum peisajul incepe sa se schimbe,dupa campurile nerpimitoare si uscate din preajma Clujului mai apar palcuri de padure ici colo,dimineata invaluie intr-o lumina frumoasa o claie, o turma de oi pe care le lasam rand pe rand in urma.Asteptam cu nerabdare sa ajungem la destinatie. Incepem sa nu mai avem semnal la telefon…hmm…ne paraseste civilizata. Asfaltul in acelasi gand cu noi se termina in fata noastra si atunci….stim ca am ajuns la Darja.

Darja la inceput s-a rezumata la o curte, o sura, cursuri, la vecinu’ peste drum cu mancare buna, la oameni frumosi si peisaj frumos.Ar fi ramas poate limitata, in memorie, ca si ograda cu hamace la umbra linistita a pomilor din gradina. Dar intr-o dupa-masa se anunta concursul de fotografie. Hmmm…. Toropiti de la caldura primim vestea nu cu cel mai mare entuziasm, facem echipe si pornim agale pe drumul prafuit al satului.  Dar incetul cu incetul ne lasam prinsi de joc, facem o poza,siii Aventura incepe. Am povestit cu oameni care ne-au indrumat cu cel mai mare drag, fericiti fiind ca mai vad in sat “oameni tineri interesati de cultura”. Am cunoscut astfel bunici si bunicute care-si duceau traiul tihnit de la tara intr-un ritm mai lenes decat secundele ametitoare de la oras. Am vazut si copii mici cum se jucau in curte. Am auzit gainile cum cotcodaceau pe ulita. Am simtit boarea de vant inmirenesmata de lucerna proaspat cosita.

Aveam ca si tinta sa ajungem la casa lui Iuliu Hatieganu, pe care nu am gasit-o, fiind daramata de multi ani. In schimb am gasit un cuplu frumos de pensionari care ne-au invitat in curte la un sirop de zmeura. Am stat toti intr-un foisor si am ascultat atat povestea lui Iuliu Hatieganu, dar si povestea lor, asezonata cu cate o anecdota si voie buna.

   La intoarcere una din noi face cu mana la o caruta si spre surpirnderea noastra opreste. Erau un cuplu tineri de tigani, tiganca fiind cu pruncul in brate. Ne spune sa ne urcam daca vrem, nu a trebuit sa spuna de doua ori si cocotate am fost alaturi de alt pasager, un berbec.

    La sfarsit am concluzionat ca fara concursul de fotografie nu ne-am fi intregit imaginea asupra Darjei, nu am fi trait tot ceea ce am trait,nu am fi vazut crampeiele din viata altor oameni.Prin aventura inteleg ceva ce ne ia prin surpridere si recunoscatoare pot sa spun ca Darja m-a luat prin surprindere.

Gabriela

????????????????????????????????????
????????????????????????????????????

2015-07-30 13.51.56 2015-08-08 14.23.34

Advertisements